Foarte probabil ca daca esti fata/femeie si arati si bine, sa te regasesti in postul urmator.
Postul de fata se vrea doar o parere personala ce razbate din strafundurile fiintei mele, care nu suporta nedreptatea si jignirile gratuite aruncate uneori cu o usurinta descumpanitoare.
Nu stiu cum, de unde si de ce…dar la noi ca la nimeni atata invidie, rautate si misoginism in floare si cu radacini bine infipte.
Spun asta pentru ca le-am simtit pe toate din plin pe propria-mi piele, si le vad la ordinea zilei cam oriunde, ca deh, asa e la moda…sa criticam noi totul. Dar ce poate fi mai ‚savuros’ si ‚incitant’ de criticat, decat o vedeta sexy feminina (ca a te lua de masculi e ca si cum te-ai imbata cu apa de ploaie). O sa iau un exemplu edificator: Bianca Dragusanu. Nu trebuie sa-ti placa personajul, doar sa intelegi putin cum se exagereaza si cat de facil se poate insulta.
La inceputul anului trecut, 2010, publicul larg nu prea stia acest nume. Acum e aproape imposibil sa citesti presa sau sa te uiti la TV si sa nu stii personajul. Cu cat popularitatea ‚necunoscutei’ crestea, cu atat cresteau si comparatiile noilor aparitii feminine din media cu ea.
Astfel Bianca a ajuns chiar fara voia ei, un etalon cu care se masoara frumusetea/perfectiunea.
In acelasi timp, au crescut si barfele, rautatile si invidiile la adresa ei, devenind tragi-comico-enervant cu cata usurinta catalogheaza romanul o fata sexy drept curva, panarama, fara creier, sau ‚miracolul chirurgiei estetice’. De parca o operatie de marire de sani + operarea unor alunite + injectare cu acid hialuronic in buze (efect demult disparut la personajul nostru, pentru ca acidul dureaza maximum un an pana se reabsoarbe complet, procesul de reabsorbire survenind treptat dupa injectare), transforma o neinteresanta intr-o mare frumusete. Formele corpului (exceptand sanii) si inaltimea erau date oricum de mama natura + multa vointa proprie spre perfectionare; acidul din buze nu ii da chipului marea frumusete (dovada ca frumusetea inca exista dupa ce efectul acidului s-a estompat complet). Dar cum poate refula mai bine jurnalista care numai D-zeu stie cum arata si ce viata are, daca nu facand un obicei din a insulta si a cauta nod in papura (in majoritatea datilor pure inventii) noilor vedete care-si arata nurii si despre care lumea vorbeste. Multe (si multi) chiar au convingerea ca un set de silicoane e calea cea mai usoara spre popularitate, si ca fara silicoane un anumit personaj n-ar fi aparut niciodata pe sticla. Se poate intampla daca vorbim de scandaluri in care sunt implicate si asa ceva, dar daca lucrezi in televiziune deja trebuie sa ai mai mult decat un set de silicoane, dat fiind ca astea oricum se gasesc pe toate drumurile…la modul: cine arata bine si nu e siliconata, oricum va avea mai devreme sau mai tarziu silicoane sau diverse chirurgii estetice. Ca doar nu stai tu vedeta de televiziune sa vezi cum te ajung anii (riduri, celulita, obezitate, sani lasati sau lipsa) fara sa faci nimic desi poti face.
Dar cum sa nu moara de invidie jurnalista frustrata cand vede cata atentie poate primi o siliconata operata din cap pana-n picioare’ cand ea stie ca orice ar face are mari sanse sa moara anonima, neremarcata de nici un barbat macar decent…ce sa mai vorbim de a fi remarcata de publicul larg?!
Sta…se mira de succesul “nemeritat” al celeilalte…si se pune pe inventat povesti piperate cu insulte si cu remarci referitoare la fizicul modificat chirurgical.
Ne indepartam de personajul ales pentru exemplificare si privim in ansamblu problema care ramane: invidia, rautatea…si mai ales catalogarea fetelor in categoria “panarama, curva, pitzipoanca” doar pentru ca ele chiar arata bine si nu se sfiesc sa-si traga si o fusta mini asortata la un ruj mai mult sau mai putin strident. De parca nu orice tipa care arata bine se si imbraca potrivit dotarilor. Eu am vazut destule care se imbraca provocator desi nu au ce arata…devenind chiar dizgratios de penibile aratandu-si practic slana sau lipsurile. Eu una ma mai imbrac si provocator (vara in special), ca proasta as fi sa arat OK si sa ma imbrac exclusiv in fuste lungi sau in pantaloni. Dar asta nu inseamna ca sunt frivola sau panarama. Iar cine are IQ-ul la el, stie si el asta. Pitziponceala nu consta in intensitatea rujului sau marimea fustei, ci SRICT in ATITUDINE. Atitudinea subiectului e cel care scoate sau nu in evidenta aparitia pitziponcelii.
Dar stim noi exact cine sunt ele? Am stat noi in cercul acelui personaj pentru a trage asa de usor concluzii doar pe baza look-ului lor? Suntem noi mai breze decat personajul comentat? Daca am avea un defect fizic remediabil prin operatie estetica si am avea si bani pentru a-l face, ne-am da noi alea care nu am recurge la asemenea practici…alegand sa ramanem cum ne-a lasat mama natura?
Eu una as fi prima care mi-as mai retusa unele neajunsuri fizice ( nu ca am foarte mare nevoie, dar ca idee…de ce sa nu am buzele mai pline de exemplu? Mereu mi-am dorit asta).
Dar sa vedem si profilul psihologic al acestor “comentatori inascuti’”.
Mie logica imi spune ca daca esti satisfacut pe diversele planuri ale vietii tale (sexual, social, sentimetal, financiar, aspect fizic), nu-ti e la indemana sa critici cu virulenta un om pe care nu-l cunosti si cu care nu esti in competitie directa pentru nimic. Nu-ti sunt la indemana invidia si rautatea rezultate din frustrare si complexe de diferite naturi.
Iti vezi de viata ta placuta pe care o ai….poate nu rozacee, dar macar satisfacatoare. Daca in viata ta exista macar un lips major pe unul din planurile mai sus mentionate, ai tendinta sa invidiezi si sa critici pe altii mai mult decat daca totul ar fi la locul lui in lumea ta.
Concluzie: e o adevarata placere sa spui despre una care arata bine si se imbraca sexy, ca e “o curva proasta si o pitzi de ultima spetza”. E atat de placut sa “admiri” florile din gradina altuia in loc sa-ti vezi de ale tale.
La fel de adevarat e ca cine trage asemenea concluzii fara sa cunoasca mai bine personajul e si proasta ca o curca si frustrata pana la D-zeu, avand sanse mari sa moara la un moment dat in urma unui atac de cord survenit dupa un moment de invidie acuta.
Nu consider un asemenea specimen om. Mai degraba ‘o chestie cu un IQ diform si limitat‘.